Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei pământul ar fi un rai. Mircea Eliade
În ultimii ani, turismul a devenit un sector în creștere constantă. Nu doar în România, la nivel global. Nu-i rău, dimpotrivă! În ciuda acestui fapt, turismul incluziv este aproape inexistent. A căuta cauzele acestei situații este simplu. Lipsa de interes pentru acest subiect din necunoaștere sau ignorarea unei situații de fapt: avantajele acestui turism incluziv. Uitându-ne în jurul nostru, vedem că nu doar România este în această situație, este una universală. Excluziunea frecventă suferită de persoanele cu dizabilități în programele turoperatorilor din turism este obișnuită. Dacă ar fi vorba doar de turoperatori am putea fi mai îngăduitori. Dar ce ne facem cu cei din sistemul de educație/social care fac această discriminare la organizarea grupurilor? Este valabilă această atitudine la orice plecare, în țară sau în afara țării. Este o modă de ceva ani, participarea la proiecte europene cu schimburi de experiență. Credeți că selecția are la bază criterii obiective? Credeți că obiectivul acestui turism este în favoarea beneficiarilor din proiecte? Educația incluzivă ar fi de dorit să primeze. https://ancaar.ro/2026/01/10/despre-incluziune/
Beneficiile pe care turismul le poate aduce în procesul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități nu poate fi separat de beneficiile care pot fi aduse turismului, în general. Crescând accesibilitatea și calitatea ofertei turistice, fără excluziune, se pot obține beneficii sociale și economice semnificative.
Se folosește mult conceptul de antreprenoriat social, în ultimii ani. Acesta presupune un model de afaceri care urmărește să maximizeze impactul social pozitiv, generând în același timp venituri într-un mod sustenabil. Nu credeți că ar putea fi utilizat și în acest sector?
ANCAAR, prin organizarea și desfășurarea proiectului „Tabere terapeutice”, de peste 20 de ani, vine cu o expertiză unică, valoroasă. La început au fost destule piedici: în găsirea locațiilor, în acceptarea beneficiarilor, în transportul acestora și toate doar pe eticheta dizabilității. Ne-am adaptat situațiilor, în fiecare moment, am gândit și pus în practică soluții pentru realizarea obiectivului și buna desfășurare a acestor tabere. Pornind dintr-o necesitate în procesul terapeutic, am ajuns la a schimba mentalități, a dărâma mituri, demonstrând că se poate găsi căi de rezolvare, atunci când vrei să faci ceva cu adevărat. Evitând persoanele cu dizabilități sub diverse pretexte, se adâncește hăul. Disfuncționalitățile se rezolvă în pași, dar aceștia se cuvine a fi făcuți.
La nivel instituțional, se impune de un tipar (șabloane în orice, este cerință generală), care să optimizeze impactul social pozitiv, să genereze și venituri într-un mod sustenabil, de ce nu. Dar stând și așteptând să vină modelele, rămânem pe loc cu toate. Este ceea ce ANCAAR a refuzat: să aștepte din altă parte, a făcut mereu… aproape nimic pe scara nevoilor persoanelor cu autism nu a rămas neexperimentat… Doar făcând lucruri, descoperi ce schimbări să faci pentru a atinge obiective.
Bornele se depășesc pentru a intra într-un spațiu accesibil tuturor celor ce sunt pregătiți! Să-i ajutăm să o facă!
Georgeta Crișu, Președinte ANCAAR