Socializarea presupune un proces de transmitere a culturii și normelor sociale între generații, asigurându-se continuitatea, stabilitatea și perpetuarea societății. Astfel, se poate vorbi despre învățarea limbii, a valorilor, tradițiilor și a credințelor dintr-un anumit mediu social.
Odată însușite aceste caracteristici, membrii societății stabilesc relații interpersonale pe baza acestora. Din punct de vedere psihologic, se presupune că prin socializare, se învață deprinderile de autocontrol, acea autogestionare pe care persoana ajunge să o deprindă, la vârsta adultă, de cele mai multe ori. Mai mult, psihanaliza denumește socializarea ca pe un proces de instruire a individului cu regulile de comportament social. Astfel, cadrul social oferă un etalon pentru individ, ce se autoșlefuiește, pentru a fi în armonie cu restul societății.
În cazul unei persoane cu cerințe speciale, în urma unei evaluări calitative a resurselor și nevoilor sale, se urmărește pregătirea individului și oferirea de suport. Pentru ca o persoana cu Tulburare de Spectru Autist să poată ajunge în postura în care socializarea să fie posibilă, acesta trebuie să întocmească o serie de criterii. Este nevoie de prezența sau obținerea unor elemente: limbajul, procesele psihice funcționale și experimentarea directă.
Limbajul, este moneda de schimb utilizată în comunicare. Fie verbal sau non-verbal, prin semne, pictograme sau gesturi, acesta trebuie să aibă rol de comunicare ceea ce presupune că persoana trebuie să cunoască, atât receptiv cât și expresiv noțiunile pe baza cărora se va efectua interacțiunea. Acest fapt sugerează existența unei pregătiri prealabile pe acestă arie. În contextul prezenței tulburărilor pervazive, poate fi un proces de durată. În funcție de evaluarea persoanei, de istoricul medical, se pot lua decizii cu privire la adoptarea unui tip de limbaj mai facil de însușit sau insistarea spre achiziție al celui ce este mai cunoscut-limbajul verbal. Trebuie înțeles faptul că în cazul în care dezvoltarea limbajului verbal nu este posibilă, orice alt limbaj dobândit, chiar dacă acesta restrânge paleta de indivizi ce îl utilizează (de exemplu limbajul mimico-gestual) este un plus în drumul către o comunicare funcțională.
Odată stabilită o formă de limbaj, este nevoie de verificarea capacității persoanei de a procesa informația primită de la partenerul de socializare. Astfel, se cere existența unor procese psihice funcționale ce prelucrează informația primită și asigură formularea unui răspuns corespunzător. Persoana cu Tulburare de Spectru Autist, în funcție de coeficientul de inteligență, de calitatea intervenției primite și de prognosticul personal, poate dezvolta aceste procese într-un timp mai scurt sau mai îndelungat. Este important ca în cazul în care persoana nu poate oferi răspunsul așteptat, să cunoască un șablon de comunicare al acestui fapt pentru ca interacțiunea socială să nu fie alterată (de frustrarea partenerului de socializare, care nu înțelege absența răspunsului sau de cea a persoanei cu TSA care nu știe cum să răspundă).
Mai departe, pentru ca persoana cu TSA să poată dezvolta șabloane de comunicare, ea trebuie să fie expusă la diverse medii. Numai prin experimentare directă poate depăși abstractizarea comunicării și își poate dezvolta propriul sistem de interacțiune. Eficiența acestui sistem este influențată direct de experiența dobândită de persoană. Așadar, oricât de mult am pregăti procesul de socializare în cabinet, sau acasă, persoana cu autism are nevoie de expunere și experiementare directă. În multe situații, s-a constatat faptul că maniera de socializare a indivizilor este unică, chiar dacă acești au beneficiat de aceeași pregătire, multe din momentele cheie ale procesului fiind influențate de percepția și raționamentul persoanei.
Bazele socializării sunt puse prin grupuri de copii, antrenați în aceleași activități, cu suport în dialog, atât în plan motivațional, cât și prin exemple concrete. Totuși, nu este suficient. Fără intervenție continuă, fără expunere la medii sociale, diverse, pe toată perioada vieții, persoana cu Tulburare de Săpectru Autist rămâne limitată la câteva șabloane de comunicare, rutinate, insuficiente pentru o funcționare bună.
Programele asociației sunt întocmite în funcție de necesitățile individului și de prezența/absența întârzierilor de dezvoltare pe diversele paliere. Fiecare individ, cu programul său; fiecare persoană cu abordare unică; fiecare obiectiv personal atins prin metode variate. Socializarea este țintită încă din prima zi de intervenție, cu momente bine definite de exersare cu grupul deoarece este un proces de durată, ce se începe odată cu terapia. Prezența partenerilor egali este absolut necesară, indiferent de profilul copilului cu autism.
Socializarea, marele deziderat, poate fi atins atunci când copilul cu autism și-a găsit locul printre copii cu aceeași vârstă, când el poate face față interacțiunii. Așadar, să aducem copilul în grup, cât mai curând pentru ca el să nu aleagă mai târziu (forțat sau nu de împrejurări) să fie singur.
Cons. Ed. Georgeta Crișu
Psih. Clinician Andreea-Valentina Ognean
Toate textele, informațiile și recomandările conținute în acest site au fost puse la dispoziție în scopul informării. Autorii textelor și ANCAAR depun eforturi constant pentru a se asigura că informațiile sunt de actualitate și își rezervă dreptul de a revizui informația, ori de câte ori este nevoie.
Materialele nu pot fi copiate, distribuite, fără menționarea sursei, autorului și fără permisiunea ANCAAR.
Dreptul de autor pentru toate informațiile găsite pe acest site aparțin autorilor și Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România.