Primele zile ale unui beneficiar în terapie sunt un amalgam de evenimente ce se succed cu repeziciune. Emoțiile intense blochează sau deformează orice gând, gest. Copilul nu reușește să perceapă mesajul în totalitate și reacționează ca atare. Nu se stabilesc obiective ci se urmărește reacția lui la diverși stimuli. Aparținătorii se prezintă plini de speranță și așteaptă cu nerăbdare rezultatele cărora le acordă o importanță specială. Fiecare are câte o așteptare specifică de la procesul terapeutic și crede că atingerea acesteia va rezolva multitudinea de dificultăți pe care persoana cu TSA le întâmpină. Natural, starea de expectativă și nerăbdare afectează autistul ce se află abia la începutul drumului său prin lumea asta, a oamenilor tipici.
În realitate, procesul se desfășoară din altă direcție. Se ascultă dorințele aparținătorilor, dar totul se raportează exclusiv la individul ce beneficiază de procesul terapeutic. El ne va indica direcția, timpii și metodele ce vor urma a fi folosite în implementarea programelor propuse.
Specialistul observă: reacții, comportamente, interese… totul. Apoi acționează.
Este o cunoaștere în fond, făcută gradual. Nu folosim șabloane pentru că le recunoaștem unicitatea. Țintim să satisfacem nevoile acestuia și să îl valorificăm ca individ, punând un accent mare pe caracterul de independență. Îi urmărim interesele și i le împletim cu programul stabilit. Astfel, nu va simți acea presiune… Învățarea se va produce aparent natural, chiar dacă nu conform cu ceea ce noi, ceilalți, numim natural.
În asta constă crezul nostru. Ghidăm fără a lăsa impresia că noi conducem!
Copilul ce vine din terapie este în mare parte oglinda muncii tuturor specialiștilor care au interacționat cu el dar tot procesul este influențat de gradul său de complianță și de receptivitate. Este anevoios să implementezi programe pe care copilul nu le acceptă si nu le poate parcurge. Asta înseamnă că nu întotdeauna s-a folosit motivația cea mai puternică și copilul are reacția de respingere. Trebuie să știi când să accepți că nu se poate în acel moment și să încerci să găsești alte paliere pe care să intervii sau să găsești o altă modalitate să o faci.
Nu poate fi numit eșec, ci mai degrabă firesc. Nici persoanele tipice nu reușesc să se alinieze în totalitate la șabloane; de ce este atât de important ca o persoană cu TSA să o facă? Funcționalitatea individului trebuie să fie obiectivul principal al procesului terapeutic și nu așteptările celorlalți sau alinierile la tiparele societății.
Așadar, pas cu pas câștigăm bătălii și schimbăm direcții; important este să continuăm, să nu ne descurajăm. Progresul este asigurat dacă se păstrează acea constanță în intervenție.
Autistul crește; odată cu anii câștigați, capătă abilități, atinge performanțe nebănuite și progresează în felul său, unic. Așteptările din acele prime zile din copilărie au fost reconstruite, adaptate și reformulate cu limba impusă de el. Cu siguranță tabloul din prezent nu se confundă cu cel imaginat cu ani în urmă, dar nici nu poate fi mai prejos.
Specialistul care își deschide ușa noului beneficiar intuiește care va fi traseul și îl ghidează cu delicatețe către culmi. Nu poate emite prognosticuri, nu ar fi etic. Ceea ce ar putea face este să mijlocească contactul noilor veniți cu aceia care au căpătat deja vechime și care au reușit să câștige bătălii. Aparținătorilor le rămâne sarcina să dea dovadă de deschidere pentru a percepe realitatea.
În fuga către acel ideal, trebuie să nu uităm că în joc este viața persoanei cu autism. Că aceasta are dreptul la tot ceea ce este benefic pentru el și că responsabilitatea deciziilor trebuie asumată.
Psiholog Clinician Andreea-Valentina Ognean
Toate textele, informațiile și recomandările conținute în acest site au fost puse la dispoziție în scopul informării. Autorii textelor și ANCAAR depun eforturi constant pentru a se asigura că informațiile sunt de actualitate și își rezervă dreptul de a revizui informația, ori de câte ori este nevoie.
Materialele nu pot fi copiate, distribuite, fără menționarea sursei, autorului și fără permisiunea ANCAAR.
Dreptul de autor pentru toate informațiile găsite pe acest site aparțin autorilor și Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România.