Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate. Mircea Eliade.
Timpul… “este mersul înainte continuu și nedefinit al existenței și al evenimentelor care survin într-o succesiune după toate constatările ireversibile din trecut, prin prezent, spre viitor. Este o măsură a duratei evenimentelor și are diferite înțelesuri în funcție de contextul în care este definit.” Wikipedia
Ne trăim viața în brațele timpului, participăm activ, zi de zi la acoperirea lui și uităm de cele mai multe ori de existența lui… Simțim cu adevărat puterea timpului în momentul în care viața ne atinge cel mai intens. Dureros sau nu!
Învățăm din copilărie, cu ajutorul părinților, familiei, ce să facem să fim acceptați, iubiți, ce este bine, ce este rău, norme acceptate social, bune sau mai puțin bune… Pe măsură ce învățăm toate acestea, ascundem undeva, în sufletul nostru, lucruri, la care peste ani reflectăm. Copilul percepe adultul ca fiind puternic, știe tot, are mereu dreptate, astfel își însușește comportamentele exprimate de acesta, devenind ale lui, fără să-și dea seama. Copilul are siguranța că cineva are grijă de el, se joacă liniștit, fără să perceapă timpul și trecerea lui. Ascunde în el tot ce a crezut în timp că nu se aliniază normelor stabilite. Procesul este unul inconștient care în timp, la vârsta adultă, ajută sau împiedică la o viață echilibrată… Cu cât siguranța este mai puternică, cu atât se vor ascunde mai puține experiențe iar copilul se va accepta așa cum este și va avea un echilibru emoțional stabil ce va deveni baza unei maturități echilibrate. Dacă valorile precum încredere, ajutor, soluții la probleme vor fi învățate în copilărie, adultul va fi unul calm, răbdător, cu speranță și acceptare.
În viața adultă toate evenimentele neplăcute, ascunse undeva, acolo, vor apărea, chiar dacă nu se dorește. La maturitate, experiențele oferite de viață ne amintesc de trecerea timpului, de faptul că suntem simpli călători pe drumul vieții și vom aprecia altfel timpul…
Cum am ajuns aici? Care au fost alegerile făcute și cum au influențat ele viața? Răspunsurile ne ghidează spre ce a fost ascuns, dar privim altfel, cu încredere. Continuăm drumul tot mai maturi și asumați. Învățăm și reînvățăm să fim acolo pentru noi și nu poate fi altfel decât așa pentru că lumea nu este un loc bun sau rău, ci pur și simplu ESTE, dar depinde doar de noi ce vedem în jurul nostru. Rănirea poate exista dar nu ne vom abandona ci vom merge mai departe. Drumul este necunoscut, călătoria este individuală, ce putem face?
Să ne așezăm confortabil, să ne punem centura de siguranță și… să SAVURĂM călătoria!
Consilier Educațional Georgeta Crișu