Alergatul după himere, a devenit un sport național. Internetul este plin de „terapeuți” pe toate domeniile, reale sau inventate… Se caută viață ușoară, pe spinarea celor care suferă și-i cred. Pentru impact, se folosesc cuvinte din altă limbă, nu sună bine echivalentul românesc, altele se „descoperă”; doar așa pot lua ochii și banii. Mesajul inițial contează, nu acțiunea ce urmează sau rezultatul. Muncă puțină, ușoară, să nu se producă erodarea… Se inventează și reinventează diferite terapii, se reproduc și se reformulează modalități de intervenție bătătorite în timp, pentru a părea că totul este nou. Strălucirea de suprafață a luat locul profunzimii. Afișarea ostentativă este prezentă. Bine ar fi dacă la sfârșitul unei zile, s-ar face o mică evaluare, cinstită, a ceea ce a fost făcut și care sunt emoțiile simțite… poate ar ajuta ziua următoare și scopul propus, dacă acesta a fost în beneficiul omului. Toate persoanele implicate în viața unui individ, exercită o anumită influență. Atitudinea și rezultatele se reflectă în vorbe și fapte, oglindindu-se pe cei din jur. Empatia potențează armonia!
Lucrurile sunt simple și nimic nu este nou: adevărata terapie a copilului cu Tulburare de Spectru Autist și nu numai, este aceea gândită și aplicată pe toate ariile de dezvoltare, pornită de la comportamentele copilului în momentul evaluării directe. Modalitățile de intervenție, materialele folosite, activitățile în care este antrenat copilul, sunt cheia succesului.
Întrepătrunderea programelor este esențială. Abordarea bazată pe logica rezultatelor obținute în timp, coerența și continuitatea, este cea care funcționează cu adevărat.
Adevăratul profesionist asta face, nu uz de etichete ale așa zisei profesii… eticheta nu ajută pe nimeni, omul care denotă umanitarism, DA! Desensibilizările se pornesc din mica copilărie, de la începutul terapiei, prin expunere treptată, flexibilă și riguroasă, în pași mici, în medii concrete și spontane! De cele mai multe ori se pornește în terapie tocmai de la comportamentele neadecvate pe care le evidențiază copilul și care au ca funcție stimularea senzorială. Prin explicitarea stereotipiilor, se găsește funcția sau funcțiile acestora, care va fi baza informațională în punctul de plecare. Ce face terapeutul mai departe, ține de creativitatea și experiența lui.
Ca atare, nu se poate trece peste activitățile cu rol de reglare senzorială și pasa unui alt așa zis specialist. Evitarea expunerii pe motiv de sensibilități senzoriale sau hiperprotejarea individului nu face decât să agraveze situația. Activitățile în medii spontane sunt cheia succesului dacă familia înțelege și ajută prin atitudine și acțiune. Soluția este corectitudine, altruism, profesionalism, nu prin alinierea la convențiile sociale, ci motivat fiind de dragoste pentru profesie și oameni.
Toți dorim viață independentă pentru persoanele cu TSA, drept fundamental al omului, esențială în dezvoltarea identității personale și realizarea potențialului propriu. “Felul în care dăm valorează mai mult decât ceea ce dăm”, spunea scritorul francez Corneille. Dacă profesioniștii lucrează pentru oameni, nu pentru a câștiga bani ușori, atunci totul este posibil. Atât autistul cât și specialistul vor fi licuricii ce strălucesc în întunericul nopții. “Fii bun de câte ori se poate. Și întotdeauna se poate.” Dalai Lama
ANCAAR a pilotat toată gama de sevicii necesare persoanelor cu TSA. Pornind cu o gândire în perspectivă, odată cu trecerea anilor, obținând informații prin studiu, experiență și muncă devotată cauzei, astăzi poate oferi expertiză la orice nivel.
„Sistemul de intervenție terapeutică în autism Crișu”, este astfel structurat pentru a fi de ajutor celor care-l utilizează. Drumul este bătătorit și oricât s-ar dori sau ocoli, poate fi făcut doar urmându-l pas cu pas. „Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil”, spunea Octavian Paler. Altfel, sunt doar povești de spus familiilor și celor care vor să le creadă, dar în dezavantajul persoanei cu TSA. Oricine poate greși, e omenesc, dar munca corectă este cea care atinge inimile.
ANCAAR este astăzi o resursă esențială pentru comunitate, pledând mereu pentru oameni. Împărtășim realități despre oameni în propria călătorie autistă. Există regula de a construi întâi conturul și apoi imaginea, dar nu este mereu așa… În autism se poate începe împrăștiind piese, apoi se construiește… Autismul este o călătorie de-a lungul vieții, pe care ANCAAR o urmează pas cu pas. Este un arhitect prezent, asumat, arată adevăruri profunde, cu demnitate și discreție. Expunerea agresivă obosește și oferă soluții artificiale, pe care timpul le trece cu vederea.
Georgeta Crișu,
Președinte ANCAAR
