În multe situații, din exterior, a educa și a trăi cu un copil pare ceva facil. Clipe de bucurie par să inunde destinele.
Mamele depășite de situații sunt adesea privite ca fiind femei incomplete, incapabile. Sunt situații în care tații detașați de viața de acasă sunt priviți cu dispreț și prejudecăți. De cele mai multe ori, cei din afară proiectează vina pe caracteristicile personalității părinților sau pe cele ale copilului.
Până nu experimentezi parenting-ul, nu știi cât este de complex acest proces. Nu se văd nopțile cu griji, frământările, amânarea nevoilor personale, sentimentele de neputință sau momentele de vinovăție…
Este o încercare care șlefuiește omul, pas cu pas, iar motivația de a continua sălășluiește în ochii puiului, în sufletul pur, în iubirea curată.
Atunci când copilul este încercat și de o tulburare de dezvoltare, menirea de a fi un părinte bun, pare imposibil de îndeplinit.
Și totuși, cum poți face mereu ceea ce trebuie, ce îi face bine copilului și să acorzi atenție și nevoilor personale, să nu te pierzi? Cât de puternic să fii, să nu te doboare nici o încercare sau să renaști după fiecare eșec, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
În locul unde lucrez întâlnesc o mână de părinți puternici, părinți slefuiți de viața și de încercări. Poveștile lor sunt pilde pentru mulți dintre noi iar devotamentul lor față de copil denotă neînfricare și iubire necondiționată! Unii își împărtășesc încercările, alții ascund fiecare detaliu, în funcție de felul în care ei reușesc să depășească momentul. Dintr-odată, parenting-ul pus sub lupă, apare copleșitor. Apare ca un proces continuu, dificil, de multe ori epuizant dar presărat cu bucurii și realizări.
Atunci când întâlnești un părinte de om special, nu uita că este un om puternic, cu o slujbă sfântă, fără concedii!
Psiholog Clinician Andreea-Valentina Ognean