Fiecare dintre noi avem vise. Visele ne fac să călătorim într-o fascinantă lume imaginară, interioară.
Cum să le materializăm? Este întrebarea pe care ne-o punem de cele mai multe ori. Realizarea acestora nu este întotdeauna simplă. Aceasta presupune să intuim lucruri relevante despre persoana noastră, despre relaţiile personale, să identificăm şi să rezolvăm situații dificile apărute. Tot ce descoperim în noi poate deveni semn indicator pentru cea mai bună cale de urmat, atunci când nu știi încotro să o iei. Dacă visele noastre sunt orientate spre viitor, vom reuşi să ne dezvoltăm intuiţia, echilibrul interior şi conştiinţa de sine. Este importantă însă, claritatea visului pe care vrem să-l realizăm. Cu cât se vizualizează mai detaliat şi mai apropiat de realitate, cu atât va fi mai ușor de materializat și va avea un impact mai puternic. Dacă îi adăugăm culori, parfumuri, sunete, toate acestea fac ca visul să fie realizat cu mare ușurință… Asociind emoțiile pe care le provoacă împlinirea acelui vis, nu mai trebuie decât să ai încredere totală și mai ales răbdare că ceea ce vrei se va realiza la momentul potrivit. Materializarea visului implică timp, oportunități dar mai ales obiective clare. Știind încotro te îndrepți, știi asupra căror aspecte să-ți concentrezi efortul și vei evita/suporta cu ușurință obstacolele.
Pentru a îndeplini aceste obiective trebuie să ai capacitatea de a recunoaște diferența între încăpățânarea nesănătoasă și determinarea motivată, să compari avantajele renunțării cu avantajele continuării fără limită impusă, să știi că un obiectiv definește doar o parte din tine, nu întreaga ta persoană, să fii deschis la schimbare, să știi că un obiectiv își poate pierde valoarea în timp și să iei decizii în funcție de nevoile și valorile interne, nu de dragul celorlalți.
Am arătat toate acestea pentru a ajunge la problema acută cu care ne confruntăm, ca terapeuți, în relația cu familia beneficiarului cu care lucrăm.
Când apare un copil în viața fiecărei familii, aceasta își face vise legate de viața puiului și proiectează visele în viața lui. Când este realizată realitatea copilului, familia refuză să creadă și timpul acceptării este unul de lungă durată. Zbaterea în neacceptare nu face altceva decât să amâne intervenția terapeutică la copil și în acest fel copilul pierde. Pierde timp prețios, acumulează comportamente nefuncționale pentru care ulterior trebuie să gândești soluții de diminuare sau/și eliminare.
Neacceptarea reală, nu cea declarativă, se traduce în incoerența comportamentală a familiei în relația cu propriul copil. Această incoerență creează sau sporește haosul din mintea copilului și implicit funcționalitatea comportamentală. Pe măsură ce trece timpul depunerea comportamentelor nefuncționale duce la creșterea frustrărilor în familie și implicit la rupturi greu de reparat sau reluat. Este adevărat că existența unei experiențe intense așa cum este cea în cauză, implică sentimente de neajutorare, procese de protecție de zi cu zi și curajul care le însoțește devin copleșitoare și dezorganizate. Traumele au impact asupra corpului și minții, în egală măsură. Fiecare individ răspunde diferit la același element de traumă. Prin urmare trăirea noastră emoțională față de eveniment și nu faptele în sine determină gradul de traumă produs.
Cu cât suntem mai speriați și ne simțim neajutorați, cu atât trauma crește. Trauma duce la imobilizare. Este nevoie de ajutor specializat pentru a o depăși pentru că „e suficient doar un surâs al vieții ca totul să recapete sens”- Constantin Noica.
Ne-am pregătit să oferim ajutor specializat părinților pentru ca aceștia să poată descoperi în ei acest surâs. Credem că multe lucruri nu pot fi văzute pentru că sunt căutate în altă parte când de fapt ele sunt aproape de noi. Nu trebuie decât să deschidem ochii minții și să le privim!
Consilier Educațional Georgeta Crișu
Toate textele, informațiile și recomandările conținute în acest site au fost puse la dispoziție în scopul informării. Autorii textelor și ANCAAR depun eforturi constant pentru a se asigura că informațiile sunt de actualitate și își rezervă dreptul de a revizui informația, ori de câte ori este nevoie.
Materialele nu pot fi copiate, distribuite, fără menționarea sursei, autorului și fără permisiunea ANCAAR.
Dreptul de autor pentru toate informațiile găsite pe acest site aparțin autorilor și Asociației Naționale pentru Copii și Adulți cu Autism din România.