Autismul a devenit un subiect excesiv discutat și mediatizat din multe motive, unele neavând legătură cu problematica în sine, ci mai degrabă cu afacerea ce se tot dezvoltă pornind de la cazuistica mereu crescută din acest domeniu. Specialiști mai mult sau mai puțin avizați, persoane în căutarea unui loc de muncă bine plătit, persoane care profită de familiile disperate, fără a se gândi sau a empatiza câtuși de puțin cu acestea… Este un tablou al societății actuale cu tema “autism”. Se desface firul în zece, se diversifică așa zisele modalități de intervenție. Nu ar fi rău dacă acestea ar avea la bază dorința de a facilita accesul persoanei cu TSA la învățarea corectă și funcțională de comportamente. Aparent așa este, în realitate vorbim de tentacule ale unei caracatițe care se tot dezvoltă…
Un lucru este limpede, persoana cu autism are nevoie de program structurat pe toate ariile de dezvoltare, clar, coerent, consecvent. Este nevoie de înterpătrunderea acestora și de asigurarea terapeutului că învățarea este reală. Cunoașterea persoanei și a modului în care ea funcționează rămâne baza învățării. Nu vorbim de un copil tipic pe care-l trimitem la meditație la matematică, vorbim de persoane la care învățarea este specifică individului și nu funcționează pe reguli general valabile.
“Pentru cineva cu autism, realitatea este o masă compactă și confuză de evenimente, oameni, locuri, zgomote și imagini care se întrepătrund. Între toate acestea pare că nu există granițe clare, ordine sau semnificații. Cea mai mare parte a vieții mele a constat în încercarea mea de a descoperi regularitatea în toate acestea…Chiar și atunci când vreau să iau parte la un eveniment, creierul meu refuză să-mi arate cum mă pot organiza.” – Therese Jolliffe, persoană cu autism.
Deficitele în interacțiunea socială și comunicare sunt cele care afectează tot spectrul, indiferent unde este individul pe axa acestui spectru. Această interacțiune este bazată și pe teoria minții. Ea nu poate fi ruptă din context atunci când se face terapie.
Comportamentul ce se învață este total funcțional atunci când el poate fi expus altei persoane în termeni de reciprocitate între acestea, ce gândește și ce simte persoana respectivă. Acesta este dezideratul, unde și cât se poate face, nu știm. Depinde de fiecare individ. Fiecare persoană tipică sau autistă are propria lume interioară. Capacitatea individuală de a înțelege că altă persoană gândește diferit de tine, chiar dacă este vorba de același context, este ceva ce greu o deprinde și persoana tipică. Înțelegerea comportamentului altei persoane și anticiparea a ceea ce va face, este totdeauna raportată la încărcătura mentală individuală. În comunicare se caută mereu sensul spuselor și intenția comunicativă, nu doar parcurgerea cuvintelor spuse. Nu înseamnă că nu trebuie lucrat! Dar oameni buni, profesioniști care vă respectați statutul, faceți lucrurile corect și nu vindeți vise, pe bani grei, unor oameni disperați! Toate se lucrează în programul normal, în oportunitățile create pentru terapia persoanei. Altfel, întrebarea firească este aceasta:
Unde este teoria minții, la voi? Lăsați jocul de-a teoria minții și faceți terapie !
Urmați pașii firești în terapie fără să uitați de gândirea asociativă, nediscriminatorie, raportată la percepția fragmentară a persoanei cu TSA.
Georgeta Crișu,
Psihopedagog ANCAAR