“O dimineață frumoasă, cu cer senin și miros de rouă. Soarele dezmiardă ferestrele timid. Pentru unii ar fi prilej de zâmbet… Aici trece neobservat. Pe frigider, e orarul zilei. Organizat din oră în oră, troneză amenințător și anunță un dute-vino prin orașul aglomerat. E joi. Luna și anul nu mai contează. Azi era și acea programare la medic. Se suprapun. Nu e loc de alegere. Vom menține programul de terapii. El e mai important. Eu mai pot să trag, încă nu am căzut…”
Printre orele de terapie, programul de școală, sesiuni de logopedie, ateliere de socializare, vizitele la psihiatru și la psiholog, trec zilele, veșnic într-o alergare. Asemeni unei mingii ce ricoșează dintr-un obstacol în altul, se produce o mișcare continuă haotică. Nu e timp de respirat, nici de contemplare, nici pentru strategii. Singurătatea doare. La fel și stigma. Lasă urme adânci în sufletul fiecărui membru al familiei. Dintr-o dată societatea este apăsătoare și alegi iar izolarea.
Priorități nu mai există. Un singur țel există și acela este „recuperarea”. Deci la atac! Ore, zile, luni, ani…
Uităm să trăim, uităm să ne pese, iar universul nostru se face din ce în ce mai mic. Privirea e îndreptată doar către acel punct fix! Călcăm peste ciulini și suflete. În lupta nedreaptă, negura și incertitudinea ne înconjoară. Nici un răsărit nu ne mai încântă, nici o rază nu ne luminează ziua.
În veșnicele căutări găsești manuale de intervenții terapeutice, manuale de tehnici, manuale de pedagogie, manuale de diagnostic și tratament.
Cărți peste cărți…
Toate menite să crească calitatea vieții persoanei cu autism. A lui! Dar în ce manual scrie despre cum să fii părintele acelei persoane cu Tulburare de Spectru Autist. Unde găsești informații legate de aspectele acestei vieți? Despre pericolele tale? Nu ale lui! Despre cum să respiri când programul te sufocă? Unde te învață cum să te întorci la tine, ființa aceea care a venit singură pe lume? Cum să îți regăsești liniștea? Cum să ridici privirea către cer, fără frică, fără a simți presiunea?
Toate acestea nu se găsesc în nici o carte. Ele trebuie experimentate, descoperite și trăite. Așa cum trăiește fiecare -în sine, pentru sine. Să îți permiți să simți, să plângi și să te reconstruiești. Să îți cunoști vulnerabilitatea, să cauți și să accepți ajutor. Să visezi pentru el, dar mai ales pentru tine. Să cauți speranța întâi la tine, apoi la el, apoi la cei din jur. Să pierzi o zi fără remușcare pentru clipele tale și pentru zilele lui senine? Să…
Patinajul prin viață a membrilor persoanei cu autism este un fapt. Oricare ar fi alegerea făcută, traseul este inevitabil. Din această frenezie, sufletele se modelează și se deformează. Chiar dacă autistul cunoaște progres și evoluție, tu, părinte, poți fi învingător și învins. Bătălia aceasta fără sfârșit are mai multe câmpuri de luptă, iar unul este chiar în interiorul tău.
Pentru toate acele suflete în căutări, cu empatie,
Andreea Ognean,
Psiholog Clinician
