Prima dată când am intrat în contact cu cei din Spectrul Autist a fost în urmă cu doi ani, în căutarea unui stagiu de practică satisfăcător. Am găsit un tablou real pe care nu-l găsești în cărți. M-a fascinat faptul că fiecare lucra liniștit, fără să se uite la celălalt. Păreau că nu ştiu de existenţa altui om lângă ei. Încerc prin acestă prezentare să păşesc mai departe pe drumul cunoașterii, atât pentru ceilalţi, cât şi pentru mine, din nevoia de clarificări. Am ales un drum nu tocmai ușor, dar destul de motivant.
În primul rând, mă consider un bun observator, iar în cazul acesta am optat să identific majoriatea factorilor care stau în calea relaționării persoanelor cu TSA. În al doilea rând, consider că pentru noi toți ceilalți, persoanele cu autism, sunt niște cărți deschise, dar aceste cărți au toate foile albe şi aşteaptă să fie tipărite cu gânduri bune și înțelepciune din partea oamenilor care se implică în viața lor.
M-am gândit la izolare, pentru că este atât de prezentă atât la persoanele cu autism, cât şi la cele tipice. Izolarea este un mecanism de autoapărare și de adaptare la lumea înconjurătoare. Poate fi o mână de ajutor în impas sau poate fi o piedică în relaționare și în funcționalitatea unei persoane.
Știu că gândirea persoanei cu Tulburare de Spectru Autist este diferită de a celor neurotipici, dar de ce să nu implicăm aceeași putere de muncă în rezolvarea problemelor cu care aceasta se confruntă? Chiar dacă par că nu au dorința de a ne spune.
Cu toții avem un simptom din acest spectru. Mai mult sau mai puţin. Așa că începând fără prejudecăţi o interacţiune și încercând să-i înțelegem și să-i ajutăm, ne vom înțelege pe noi (și reacțiile noastre) mai bine şi vom găsi soluții mai bune.
Este o muncă benefică pentru noi toți dacă ne implicăm în a ajuta niște ființe pure care nu greșesc cu nimic, ci pur și simplu au nevoie de mai multă atenție asupra unui lucru ca el să fie învățat cum trebuie. În centru, paleta de diagnostice și manifestări este una diversă iar programele de ateliere educaționale și de creație au fost aplicate în mod constant pe toți beneficiarii, fiind singurul element neschimbat. Este elementul stabil ce asigură progresul.
În prezent, se consideră că tendința de izolare a persoanelor cu TSA este rezistentă la modelare comportamentală, că tendința de izolare a persoanelor cu TSA este modelabilă cu precădere la vârstele mici și numai prin integrarea în învățământul de masă se poate influența tendința de izolare a persoanei cu autism. Observ că în ciuda diagnosticelor primite, nivelul dorinței de izolare al beneficiarilor a fost influențat astfel că după efectuarea unor programe de ateliere educaționale și de creație, pentru o perioadă de 6 luni, gradul de socializare a fost îmbunătățit considerabil. Acest aspect se datorează faptului că o multitudine de comportamente sociale au fost învățate și desfășurate spre imitație, fiecare interacțiune socială cu partenerii de grup a fost întărită prin recompense sociale iar natura activităților a determinat beneficiarii să aleagă interacțiunea pentru a atinge obiectivul final.
Examinând presupunerea că tendința de izolare a persoanelor cu TSA este modelabilă cu precădere la vârstele mici, constat că toţi beneficiarii au avut o evoluţie bună, aşadar este posibil! Tulburarea de Spectru Autist este una ce presupune grade diverse de afectare, fiecare persoană are oportunități proprii de relaționare și învățare dar intervenţia comportamentală timpurie poate corecta multe din discrepanţele apărute între copilul autism şi cel tipic.
Pe de altă parte, informațiile oferite prin rețeaua media conduce către consolidarea crezului conform căruia numai prin integrare în învățămantul de masă se poate corecta și modela nivelul de interacțiune socială pe care persoanele de Tulburare de Spectru Autist îl au. Experiența dovedește faptul că este un factor determinant, dar nu și unicul.
Așadar, „pericolul izolării” persoanei cu autism nu mai apare atât de puternic. Implementarea activităților educaționale și de creație la grup, folosind activități ce necesită participarea partenerilor, „conduc” beneficiarul către o interacțiune socială naturală sau modelată spre a părea de așa natură. Comportamentele desfășurate spre imitare duc la o învățare cât mai aproape de cea naturală. Prin joc și activități de grup se pun bazele socializării și implicit modelarea raportului între izolare și relaționare a persoanei, în raport cu mediul. Rezultatele experienței întăresc ideea că intervenţia timpurie este foarte importantă deoarece persoana cu autism este mai maleabilă la o vârstă mică. Bineînţeles, progresul persoanei este influențat de tabloul său, de gradul de afectare pe diferitele arii de dezvoltare etc.
În concluzie, acest raport – Izolare vs Relaționare – este influențat de un cumul de factori ce aduce izolarea în viața persoanei cu autism: necunoașterea comportamentelor sociale, prezența comportamentelor neadecvate social, lipsa de nevoie de a interacționa cu o altă ființă, mediul social ostil, lipsa de oportunităţi de relaţionare la vârste mici şi foarte mici și bineînțeles elementele de natură perceptivă ale persoanei în cauză. În acest moment se pune foarte mult preț pe integrarea socială a persoanelor cu autism în diverse medii. Acest lucru nu poate fi făcut fără ca persoana și mediul să fie pregătite anterior. Odată ce aceste criterii sunt atinse, integrarea socială va fi un succes.
Sergiu Nicuță,
Pedagog de Recuperare